Stiri

 

Povestea lui Sebastian Barbu

Povestea lui Sebastian Barbu

Putina informatie de fundal: ce planuri aveai tu in anul 1 apropo de viitorul tau la facultate

In anul 1 nu ma gandeam la cariera pe care vreau sa o urmez, nu eram pasionat de ceva anume in special (IT, medicina, constructii), prin urmare am ales sa dau la ASE.

Singurele asteptari pe care le aveam erau legate de viata de facultate, de noii prieteni alaturi de care sa petrec studentia. Uitandu-ma in trecut, am gasit ce cautasem.

Cand te-ai hotarat sa pleci la studii in strainatate si ce informatii ai avut nevoie?

In anul 2, spre final, am auzit (recunosc, nu-mi amintesc exact de unde) ca sunt foarte multe oportunitati de masterate in Europa, mult mai eficiente decat cele din Romania. In mare parte, recunosc, imi si doream sa calatoresc putin.

Am inceput sa caut singur programe (pe internet si apoi prin site-urile universitatilor respective) si am fost acceptat la o universitate din Scotia, dar era peste bugetul pe care mi-l puteam permite. Tot cautand pe internet am gasit informatii despre RIUF. Am fost la targ, unde mi-au fost prezentate toate posibilitatile care se incadrau in bugetul meu, mi-au explicat cate un pic despre profilul fiecarei universitati si al programelor care ma interesau. E foarte interesant sa-ti spuna cineva, punctat, exact ce te intereseaza, in loc sa stai tu sa cauti printre cele 100 universitati de top din Europa…

Cum ai facut rost de informatiile necesare?

Informatiile sunt toate acolo, pe web. Trebuie doar sa le cauti. Nu exista universitate in ziua de azi care sa un aiba un website propriu. Totusi, recunosc, venirea la RIUF m-a ajutat destul de mult.

Te-a speriat cand te-ai gandit prima oara sa pleci gandul la notele necesare?

Initial am ezitat (cred ca 2 saptamani), nu eram convins ca o sa am vreo sansa, avand in vedere ca nu am fost tocmai student de nota 10. Dar pana nu incerci nu ai de unde sa stii. Tragand linie, dupa ce aplicasem la 3 facultati, toate ma acceptasera. Recunosc, cele mai mari emotii le-am avut cand am sustinut lucrarea de licenta. Imi trebuia peste 8.00 ca sa pot fi admis la universitatea ideala pentru profilul meu.

Cum ti-ai depasit temerile (daca au fost) de mai sus?

Cred ca de fapt le-am depasit in momentul in care am aflat ca am fost acceptat. Pana atunci aveam inca mentalitatea “nu pierd nimic daca incerc, daca iese bine, daca nu, asta e, am incercat” 

De ce te-ai hotarat pana la urma sa aplici?

Cred ca aici pot sa enumar foarte multe motive. Primele 3 sunt:

1. Masteratul din Romania relua materiile facute in facultate. Cursurile urmau sa fie tinute cu aceiasi profesori care predau dupa cartile lor actualizate…acum 6 ani (si asta in 2011)

2. Se anunta a fi o experienta de viata incredibila.

3. Vroiam sa imi largesc putin orizonturile, cel putin din punct de vedere profesional.

Ce te-a determinat sa pleci dupa ce ai fost admis

Nu cred ca se mai punea problema sa nu plec, mai ales dupa ce fusesem admis. Toata bataia de cap e inainte de a fi admis, apoi pleci in ultima ta vacanta de vara.

Cum a fost cand ai ajuns acolo-din punct de vedere al cerintelor masterului? Te-ai simtit vreodata depasit? Ai lucrat/invatat mai mult decat in tara? Ti s-a parut ca asta a fost o problema?

Desi am fost la o universitate de nivel mediu, diferenta era incredibila. Se pune mult mai mult accent pe partea practica. Profesorul prezinta o idee si apoi te roaga sa-l contrazici. Te roaga sa gandesti pentru tine, sa te pui in situatia respectiva si sa intelegi de ce se iau anumite decizii. Nu iti spune “trebuie sa faci asa pentru ca asa scrie in carte”. E o mentalitate complet diferita. Primul proiect de grup a fost la fel de lung pe cat fusese lucrarea de licenta. Dar niciodata nu a fost greu. Nu e atat de greu pentru ca ti se explica foarte bine ce ai de facut si mai ales calea pe care trebuie sa o urmezi. Tot ce trebuie sa faci e sa te organizezi putin din timp.

Am plecat la masterat in strainatate tocmai pentru a invata mai mult decat in tara. Mi s-ar fi parut foarte ciudat si cu adevarat cred ca mi-ar fi parut foarte rau daca nu as fi avut mai mult de invatat.

Acum lucrezi? Cum ai ajuns sa faci asta?

Acum sunt director de operatiuni intr-o companie mijlocie (30-50 angajati), in Spania.

Inainte de a termina masteratul din Anglia am aplicat pentru o bursa (Leonardo) si am fost acceptat. Am plecat intr-un internship 6 luni in Barcelona, la compania in care lucrez acum. Am terminat internshipul, au hotarat sa ma angajeze si dupa alte 6 luni am fost promovat pe functia actuala.                     

Crezi ca te-a ajutat facultatea in ce faci acum?

Facultatea si masteratul m-au ajutat sa pun problema diferit, sa reusesc sa ma organizez mai bine, sa inteleg cu adevarat ce vreau de la viata si sa reusesc sa urmez pasii catre intr-acolo.

Cu siguranta plecatul la un program de master in Anglia a avut o influenta majora. Nu  spun asta doar pentru ca am plecat cu o bursa din Anglia catre Spania, ci pentru ca dupa un an petrecut acolo eram alta persoana.

 

 

Vrem ca tu sa stii primul tot ce misca in piata educatiei din Romania! Lasa-ne adresa ta de mail si vei fi mereu la curent cu ultimele stiri si evenimente.